Febra 50 Shades of Grey și reacții la kmkz

Bântuind astăzi pe internet am dat de un articolaș, aproape sub formă de raționament, pe Kamikaze unde cineva vorbește despre cât de proaste sunt femeile cărora le-a plăcut 50 shades of Grey. Mi-a stârnit o reacție aproape puternică, dat fiind că îmi rup puțin din timpul meu aproape prețios pentru a scrie ceva despre acest subiect.

De menționat în primul rând este că n-am citit 50shades, nici n-am văzut filmul și nici nu am de gând să citesc sau să vizionez pelicula vreodată. Astfel că nu pot comenta cu adevărat nimic despre cât de stupidă sau mirobolantă o fi capodopera. Am auzit, cum au auzit și alți oameni care n-au avut norocul s-o savureze, că e o stupiditate fără substrat, și mai diminuează pe deasupra și rolul femeii (adicătelea, după ce că e o bucată pornografică de toată jena, prost făcută, mai e și misogină). În ce măsură toate astea sunt adevărate, n-am de unde să știu și nici nu prea vreau să verific (o să las alte suflete mai curajoase s-o facă în locul meu). Altfel spus, eu nu mă voi adresa neapărat cărții sau filmului, dat fiind că sunt în necunoștință de cauză; însă aș vrea să spun, dacă alteritatea mi-o permite, câteva lucrușoare despre scurtul text de pe vântul divin românesc, revistă care, de altfel, de regulă chiar îmi place.

Femeile cărora le-a plăcut 50 Shades of Grey sunt proaste. Dar asta nu e tot, ăsta este titlul pe care-l dă autorul articolului său. Și înțeleg, bunăoară, unde dorește să bată, trecând peste conținut. Pe de altă parte, nu pot să fiu de acord cu ceea ce susține cu un aer atât de agresiv. Febra 50shades pare să se asemene destul de tare cu vechea febră Twilight -toată lumea acuza, denunța, arăta cu degetul, câte și mai câte, de parcă Twilight ăsta era cel mai nociv genocid din toată istoria umanității. Nu era altceva și nu este altceva decât o poveste romantică de nu prea bună calitate, despre o adolescentă și un vampir cam strălucitor. Sucește, nesucește mințile adolescentelor, ce mai contează? E doar o bucată de litearatură fără substrat care poate să influențeze pe termen scurt sau deloc. Dar în viața asta orice poate să influențeze și prost și bine; și hai să zicem că mă refer doar la literatură. Literatura de calitate poate influența atât în bine, cât și-n rău (mă gândesc, dacă vreți, la tonul critic și acuzator al lui Nietzsche și la cât de negativ poate să te influențeze opera sa dacă îl citești într-o anumită cheie; exemple cred că sunt cu duiumul). Literatura influențează, cum și trebuie s-o facă, și poate tocmai pe acest fundament vine articolul de pe kamikaze să atace: pentru că influențează, trebuie să tăiem răul de la rădăcină. La fel și cu filmele, fie ele ecranizate după o carte sau nu. Acu’, 50shades of Grey pare să fie o operă de așa proastă calitate și cu un mesaj atât de scârbos și puternic încât doar femeilor proaste poate să le placă (despre bărbați nu știm încă prea multe pentru că audiența este par excellence feminină).

Autorul articolului aduce două premise și-o concluzie, și aș zice c-ar fi interesant să trecem fugitiv prin ele:
Premisa 1: vasăzică femeile nu sunt proaste, doar majoritatea sunt; și bărbații sunt proști la nivel majoritar, dar când femeile sunt inteligente, ele sunt mai inteligente decât bărbații.

Această premisă pare să fie cât de cât corectă, mai puțin că e foarte dificil să spui: 1) că majoritatea femeilor sunt proaste și 2) că femeile inteligente sunt mai inteligente decât bărbații inteligenți. Nu știu ce fundament pot să aibă aceste două puncte, pentru că da, la un nivel superficial, este adevărat că ”masele” (deci majoritatea) tinde să fie mai puțin ”pregătită” (la orice nivel) decât elitele (aici ne referim doar la IQ fiecăruia, nu ne batem capul cu distincții sociale de vreun tip sau altul). Și totuși, a susține că majoritatea femeilor sunt proaste e puțin cam dubios, venind din perspectiva acuzării unei simple opere, fie ea film sau carte.
Al doilea punct despicat mai sus e cu atât mai bizar. Pare, cel puțin la prima vedere, că nu e decât o metodă prin care autorul încearcă să se scuze că acuză femeile proaste. Nu, nu, pare să zică, nu sunt misogin, nici sexist, nu spun că femeile toate sunt proaste, uite, și bărbații sunt proști. Mai mult decât atât, voi aveți privilegiul de-a fi mai inteligente decât noi, cei inteligenți, că sunteți glorioase. Unei feministe remarca asta i-ar mirosi a sexism, mă gândesc; bine că nu-s eu feministă, dar tot mă pune pe gânduri necurate afirmația asta. Își avea locul aici? Se putea vorbi despre oameni sau persoane, despre cei cărora le place sau nu le place. Se vorbește despre femei, deci miza trebuie să fie una adresată lor. N-au nici o treabă bărbații aici.

Premisa 2: 50shades of Grey e o odă adusă prostiei omenești

Ei, iată, că astă premisă e chiar mai interesantă; prima nu-i nimic pe lângă ea. Eu n-am citit și nici n-am văzut filmul, așa că nu pot contrazice premisa în nici un fel. Dar mai rău e ce urmează: „Dacă aș avea o fată ale cărei prietene ar fi fane ale cărții, aș fi mult mai îngrijorat de viitorul ei decât dacă aș auzi că este într-un anturaj de consumatori de droguri.” La citirea acestei fraze, îmi vine să dau cu capul de birou, păcat că nu am birou și scriu din pat, că doar e zi de vacanță pentru mine. Ei, iată, mai bine să se drogheze copchilu’ decât să citească 50shades of Grey, că nu sunt eu acolo să îi explic cum e cu valoarea femeii și valoarea sexualității. Mai bine droguri, mamă, că viitorul e mai sigur; dacă te-apuci de citit prostii, nu mai ai nici un viitor. Și mai ești și tu proastă pe deasupra, și-atunci chiar că s-a sfârșit lumea.
Eu aș veni să pun sub semnul întrebării această premisă; cum adică poate să fie mai nocivă „oda” aceasta ”adusă prostiei”? Înțeleg de unde se vine, și poate că e folosit, așa, doar ca ton de emfază; dar tot șochează. Și cum de este 50shades o odă adusă prostiei? Credeam că e doar o stupiditate fără substrat, chiar dacă explicit n-o zice nimeni în articolaș -au contraire. O operă care devine sau este o odă a prostiei pare-mi-se c-ar trebui să aibă substrat, și tocmai ăsta al îngenunchierii în fața prostiei; chiar deșteaptă mișcarea, ascunde sub pornografia aparent proastă și misoginism un soi de mesaj foarte puternic: în slăvi ne închinăm prostiei, monument ridicându-i, aplaudând-o. Ei, da, se poate, nu zic nu. Că doar o operă poate să transmită orice.

Concluzie: Deci, adicătelea, femeile care citesc 50 shades of Grey sunt, zic eu, musai proaste.

Și cu asta am zis și-am terminat tot. Cu singura excepție că ne poticnim rău de tot și începe să ne miroasă ceva în neregulă. Stai așa, frățică, o fi ea o prostie, și o fi toată populația de femei proastă care o citește și-i place, dar s-ar putea ca asta să-nsemne că orice bucată de literatură bine vândută, dar eșuată la nivel de conținut să fie o porcărie, și noi toți să fim proști, că om fi citit fiecare dintre noi câte-o porcărie care ne-a plăcut, chiar dacă am recunoscut-o ca netransmițând un mesaj prea pozitiv (de pildă, vezi Lolita; ei?)

În orice caz, nu vreau să spun că argumentul e prost sau inconsistent. Nu vreau să spun că 50 shades of Grey nu e o prostie: adevărul este că nu știu, n-am citit cartea și nu am văzut filmul, dar se pare că autorul a făcut-o și în acest sens s-ar putea să fie mai cunoscător; eu doar speculez. Pe de altă parte, eu am o problemă cu altceva, anume cu denunțarea aceasta agresivă a prostiei femeilor cărora le place 50shades of Grey. Și cred, cu o tărie poate cam înfumurată, că această opinie este eronată.

M-am tot gândit, și poate folosește cuvântul prostie ușor metaforic, poate vrea să spună că femeile cărora le place prostia asta nu fac altceva decât să fie naive și să nu-și observe propria valoare de femei glorioase, sau ceva prin liniile astea. Într-un comentariu, cineva zicea că Anastasia, adicătelea personajul principal al prostiei, este doar o fată îndrăgostită și că opera transmite de fapt un mesaj simplu, vechi de când lumea, cum că în fața dragostei unii oameni sunt atât de vulnerabili încât sunt capabili de orice. Ei, nici asta n-o știu, și n-am să mă leg de ea; dar aș veni să spun altceva. Chiar dacă cuvântul prostie a fost folosit ca sinonim cu ”naiv” cu… nu știu, ceva care să spună că femeile ar trebui să-și conștientizeze propria valoare și să nu se lase pradă unor bărbați așa groaznici cum pare să fie nenică ăsta cu 50 de umbre; chiar dacă, zic, chiar dacă e așa și prostie nu a fost folosit chiară ad literam, tot mă calcă pe nervi articolul. Femeile știu ce le place, chiar dacă n-o fi politically corect, cum se zice, dar asta nu pare să se traducă prin prostie.

La nivelul argumentului nu aș zice că e neapărat incorect (deși prima premisă este cumva prea forțată în conținutul ei, iar pe ce-a de-a doua zău că n-o pot verifica), dar mai departe de argument, eu zic că greșește în totalitate. De ce? m-ați putea întreba, și poate chiar aș îndrăzni să vă răspund cu simplitatea de care dau câteodată dovadă.

Pentru că:

1. oricât de proastă ar fi o operă, fie ea carte sau film,

2. plăcută de niște femei (sau bărbați, că nu-s sexistă), fie și de majoritate

3. aceasta nu garantează în nici un fel că cei cărora le-a plăcut sunt niște proști.

Nu, nu garantează, zic eu, pentru că literatura, precum și cinematografia sunt adesea folosite și în alte scopuri, nu doar pentru a-ți cultiva mintea. Poate că-s mulți oameni care, într-adevăr, nu au o capacitate intelectuală foarte ridicată (dar asta se întâmplă de multe ori, să nu uităm, prin comparație). Da, nu vin să contest, unii oameni sunt mai proști, alții mai inteligenți; mare brânză, și unii oameni sunt mai răi, și alții mai proști (adevărul o fi că toți suntem și proști și deștepți, și buni și răi, dar la fiecare dintre noi pare să primeze doar una din fiecare categorie). Poate că sunt unii care au citit 50shades of Grey și le-a plăcut pentru că i-o fi amuzat, i-o fi relaxat, i-o fi făcut să zică ”ei, ia uite ce e și cu personajul ăsta” sau mai știu eu ce. Cine știe? Există un infinit de motive pentru care ar putea să placă; și doar pentru că le-a plăcut, asta nu înseamnă că sunt proști, în cazul nostru proaste. Nu înseamnă că le va periclita viitorul, nu înseamnă că ăștia care citesc 50shades sunt deja proști (mai ales copiii; aici greșeala este monumentală; copilul de abia se formează, e mult prea devreme să afirmi că e prost, să nu mai spun că atât cât suntem oameni, învățăm. Iar copilul tău, ca să ne luăm de exemplul de mai sus, are șansa să înțeleagă de la tine cum stau treburile).

Dar să zicem că omul cu articolul n-a vrut să spună altceva decât… ei bine, ăstora care vă dați în vânt după neica cu 50 de umbre, fiți atenți că sunteți tare ignoranți. Nu așa e femeia. Nu așa e bărbatul. Nu așa e sexualitatea. (speculez din ce-am auzit c-ar cuprinde opera; adevărul e că nu știu… cu foarte puțină vreme în urmă credeam că 50 de umbre al lui Grey e așa, o carte despre un personaj care suferă de personalitate multiplă). Poate vrea să zică doar că cele cărora le place 50 de umbre au o imagine greșită asupra femeii și nu ar trebui s-o mai aibă, că femeia e puternică, forță incontrolabilă, glorie (eu mai știu ce?) Dar dac-o face, zic eu, o face cam prost. O face prea agresiv și cu prea multe dedesubturi. Dacă asta vrea să zică, atunci tinde să eșueze puțin; tocmai pentru că introduce prea multe elemente agresive și aducătoare de confuzie.

Spre pildă, textu’ cred c-ar putea fi cuprins de o dualitate ireversibilă, a)cum că literatura ca 50shades e proastă și oamenii care o citesc sunt în consecință la fel b)și că literatura de consum în sine are scopul de a revoluționa atât de puternic umanitatea încât concepția tuturor se va schimba de aici înainte; și, trăgând linie, vrea să spună de fapt că femeia e mai mult de atât, nu trebuie să se lase dominată, ci cine știe ce să facă, dar nu asta, pentru că altfel e proastă. Textul dvine astfel ușor ambiguu; poate a vrut să spună altceva, cine știe.

Gândindu-mă însă la el, îmi dau seama că nu e în întregime adevărat. Femeia poate să fie ce-o vrea ea să fie, fie dominată fie altfel. Atât sexual cât și emoțional există diverse specimene de femei cărora le place, adicătelea chiar le place, să fie dominate și o caută cu disperare; înseamnă asta că sunt proaste? mă îndoiesc cu vitregia unui sceptic. Nu, nu-nseamnă că sunt proaste. Dac-au citit 50shades of Grey și le-a plăcut înseamnă că, într-adevăr, poate nu au gusturi literare foarte elevate și există și o oarecare posibilitate ca ori să le placă să fie dominate (sexual sau altfel), ori să fi citit cartea/văzut filmul într-o cheie diferită.

Cred că știm cu toții că operele pot fi interepretate în fel și chip. Dar să acuzi populația feminină (majoritară) de prostie doar pentru că unora le-o fi plăcut neica cu 50 de umbre, care la drept vorbind habar nu am ce calitate o avea, mi se pare exagerat și chiar nepoliticos. Și dacă altu’ o fi vrut a fi mesaju’, mă gândesc că o folosire mai atentă a cuvintelor ar fi ajutat.

În altă ordine de idei, sunt de acord cu un alt comentariu făcut pe site în ceea ce privește structura gramaticală a următoarei fraze:

Femeile inteligente sunt mai inteligente decât bărbații inteligenți, însă, pentru că inteligența feminină implică o poezie și o lipsă de cinism care le face pe posesoare nu doar spectaculoase, ci realmente glorioase.

Dacă luăm virgula din fața lui ”însă”, s-ar putea să fie mai clar; altfel e cam încărcată fraza și tinde să te inducă în eroare. Simțu’ meu gramatical, amator peste măsură, îmi zice că virgula aia e în plus acolo și indică un „dar” nefast, adică femeile inteligente sunt mai inteligente decât bărbații inteligenți, dar, totuși, lucrurile nu stau chiar așa. Ei, nu știu ce să zic, a doua virgulă, după însă s-ar putea să redreseze lucrurile, dar eu votez încă pentru scoaterea primei virgule din bagaj. Unii ar zice și că virgula după însă e păcătoasă, dar eu nu vreau să intru prea adânc în poveste.

Oh, și înc-o vorbă, dacă n-o fi cu supărare, știu că de vorbit trebe’ să se vorbească despre chestiunile ăstea și să se sublinieze că Anastasia, sau cum o chema-o, nu e portretul perfect al femeii, că 50shades of Grey nu-i capodopera literară prin excelență, și așa mai departe că doar avem copii de educat și trebuie să avem grijă ce prejudecăți le punem în bagaj. Dar e important, în special în lumea scrisului, a reprezentării și exprimării prin scris (de natură publică, nu altfel) să folosim cuvinte și exprimări cât mai adecvate situației. Altfel riscăm să nu fim interpretați cum trebuie și să fim acuzați; fie de agresivitate nefondată, fie de oarecare ignoranță în abordarea subiectului.

Zic și eu, chiar dacă în esență sunt un nimeni.

please share if you liked it
0

6 comments

    1. I did. Nu cred c-are rost să mă întind prea mult, dat fiind faptul că nu pot fi de acord, în primul și în primul rând, cu tipul acesta de abordare (”ești prost dacă…”). Altfel, s-ar putea trage mai multe linii, dar nu cred că merită.

    1. Da; foarte mult chiar. Atât de mult încât nici nu vreau să-mi găsesc cuvintele nepotrivite pentru a-mi explica starea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
To prove you're a person (not a spam script), type the security word shown in the picture. Click on the picture to hear an audio file of the word.
Anti-spam image