despre starea saramago

Manual de pictură și caligrafie

Citesc de câteva zile Manual de pictură și caligrafie de Saramago și e atât de minunată încât mi-e greu să avansez. Vreau și nu vreau s-o citesc. Mă face să am chef să scriu. Mă face să am chef să stau să mă uit la ea și s-o admir (cartea, titlul, numele scriitorului).

Poate că am o problemă cu Saramago. L-am descoperit din întâmplare. L-am adorat din necesitate. Când am citit eu prima mea carte de Saramago (Toate numele), el murise de mult (în 2010, mai exact). S-a întâmplat ceva magic așa cum se întâmplă de multe ori între un cititor și un scriitor. Ai impresia, tu cititorul, că scriitorul ăla ți-a scris ție, a scris pentru tine rândurile alea, de parcă doar tu ai ochi să le vezi, doar tu ai urechi să auzi cuvintele alea, doar tu poți să te transpui într-un mod aproape dureros (totodată extatic) în universul înțelegerii acelui scriitor. Damn, zici neapărat, damn, damn, damn. Așa vreau să scriu și eu, despre asta vreau să scriu și eu, și totodată… e imposibil, doar el poate să scrie așa.

Adevărat, neadevărat. Nici nu prea contează. Am simțit lucruri similare în privința multor scriitori și cu privire la multe cărți, chiar dacă eu nu am citit chiar atât de multe. E un sentiment fantastic, pe care azi îl recunosc mai bine decât o făceam, să zicem, la 17 ani.

Sentimentul ăsta pe care l-am avut în fața scriiturii lui Saramago se intensifică aproape cumplit (ce-mi plac mie contrastele astea dintre cuvinte și semnificații). Cartea asta, care e practic (re)venirea lui la roman parcă vorbește cu mine. Sunt eu și cuvintele alea de pe foaie și nimeni altcineva. E un sentiment minunat. De-aia mi-e frică s-o termin. De-aia mi-e frică s-o citesc. De-aia mi-e frică să n-o citesc.

Când scrii cum scrie Saramago, poți scrie despre nimic. Sincer, nu contează, aș citi oricum, aș adora oricum. Saramago e orice dar nu lipsit de substanță pentru că toate cuvintele lui vibrează, sunt vii. Cu alte cuvinte, îi ador cărțile pentru că n-am de ales. E un blestem. M-am născut să fiu vrăjită. Am căzut în capcană și nu o să mai ies niciodată, iar atunci când îi voi fi citit toate cărțile, poate c-o să mă calmez sau o să mă reapuc de citit Manual de pictură și caligrafie sau Cain sau Evanghelia după Isus Cristos sau… wait a minute…

Cine știe despre ce alt scriitor o să scriu în aceleași rânduri peste zece ani? O aventură la care mă gândesc cu emoție și plăcere.

Dar voi?

please share if you liked it
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
To prove you're a person (not a spam script), type the security word shown in the picture. Click on the picture to hear an audio file of the word.
Anti-spam image