Imaginează-ți asta.

Un grup de copii de vreo 14 ani. Mă rog, adolescenți. Merg pe stradă. Care mai de care debordează de ceva -personalitate, vitalitate, absențe. Și nu din alea de la școală. E ceva acolo ce te atrage, așa că te uiți -poate pentru că îți place să vezi oameni în formare. Și observi, fără să vrei, mai multe tipologii. Pentru că îți place să analizezi, te axezi pe două. Contrare. Cause where’d be the fun without that?

O fată plină de încredere în sine. Poate chiar îngâmfată. Poartă în mână o geantă din aia tip sacoșă -colorată, nimic ieșit din comun. Dar merge cu ea în mână de zici că e vreo geantă Louis Vuitton sau ceva trendy bendy. E o sacoșă colorată, super șic și la modă. Dar tot o sacoșă colorată cu care se duce și mamaia la piață, chit că o arăta un pic altfel și mai ruginită. Merge în mijlocul grupului și pășește de zici că-i pe Broadway. Se crede a fi cea mai tare din parcare. Și pentru că și-o spune atât de des și o crede, devine. Atât de fabuloasă este puterea cuvântului.

La polul opus, o fată frumușică. Natural, chiar mai drăguță decât cea din mijlocul grupului. Merge la coadă, se uită în jos des, nu știe ce să facă cu mâinile. Cred că-și spune în fiecare zi lucruri de tipul, „nu sunt suficient de frumoasă/deșteaptă/interesantă” și pentru că și le spune atât de des, începe să le creadă cu adevărat. Și pentru că le crede, devine. Și e trist, pentru că văzând-o din exterior, vezi că nu este nici una dintre cele pe care le menționează. Mă rog, cel puțin nu este urâtă, cum sigur se crede. Nu știe, și mi-ar plăcea să îi spună cineva, cât de puternic este cuvântul. Nu știe că este suficient să își spună lucruri frumoase și bune, să înceapă să le creadă -pas cu pas- ca să le și dețină. În întregime.

Desigur, nu poți anula de tot problema filosofică. Căutarea de sine. Ce suntem noi cu adevărat. Cât din ce arătăm este autentic. Câte măști purtăm… etc. etc. etc. Și nici calitatea de a fi introvert sau extrovert (nu doar în aparență ”dată de la natură”, orice-o fi aia). Diferența care-ți sare-n ochi între cele două personaje nu ține de asta. De nici una din astea. Ține doar de o mică-mare problemă cu mult mai simplă: personajul cu multă încredere în sine știe și înțelege puterea cuvântului; și faptul că această ‘magie’ îi aparține. În vreme ce a doua fată, nu știe. Pentru că dacă ar ști cu adevărat, nu s-ar mai arunca atât de lesne în a se compătimi și blama pentru niște caracteristici pe care nu le deține cu adevărat.

E ușor să zici: schimbă-te! De fapt, pentru unii este imposibil (în anumite privințe). Dar nu despre asta e vorba aici. Dacă nu vrei să te schimbi, nu te schimba.

Apelez la Nietzsche nu pentru că îi port vreo mare dragoste fără margini (îmi place, ce-i drept, dar nu despre asta e vorba), ci pentru că cred că are dreptate. Trebuie să spui Da existenței umane. Și o poți face doar asumându-ți. Asumându-ți existența și înțelegând că fiecare lucru pe care-l spui are Sens. Cuvintele nu sunt goale (dacă ar fi, nu ne-ar mai răni atât de ușor). Sunt fantastice. Și puterea pe care ne-o conferă e cu atât mai importantă.

Nietzsche poate că nu ar fi de acord și mi-ar vorbi despre capcana limbajului (nu că ar vorbi misoginu’ cu mine, dar înțelegeți voi). Nu despre asta e vorba aici. Ci despre încrederea în sine și înțelegerea faptului că noi suntem proprii noștri ‘stăpâni’. Că ființa noastră ne revine nouă. La naiba, suntem aproape responsabili pentru ce ni se întâmplă când vine vorba de maniera în care ne etalăm și relativ la ce ne spunem.

Cei care mă cunosc mai mult din ultimii ani, îmi vor spune: ți-e ușor să vorbești astfel pentru că ești extrovertă. Și narcisistă pe deasupra. Tu n-ai probleme cu afirmarea de sine. NU ÎNȚELEGI CE GREU E PENTRU UN INTROVERT SĂ. Stop. Just stop. Nu am fost nici eu întotdeauna așa. Ba chiar am fost opusul. Plângeam din orice. Oops, încă o fac *embarrassing as fucking hell*. Sunt lucruri pe care nu le putem schimba. Dar într-o zi mi-am zis, ‘gata, nu vreau să mai fiu așa’. Așa cum? Așa cum era și fata asta de ieri în spatele grupului. Mă cam săturasem să fiu luată în râs, să îmi fie frică de oameni, să mă trezesc dimineața și să mă uit în oglindă și să îmi spun că sunt urâtă și nu mă iubește nimeni și sunt plictisitoare și proastă și nu am ce să fac în privința asta. Turns out, ai ce să faci în privința asta. De când am început ușor-ușor să mă schimb, afirmând și scoțând cuvinte potrivite pentru această stare, am o toleranță din ce în ce mai redusă pentru oamenii mari care se plâng și se victimizează și NU se văd așa cum sunt. Uneori suntem plictisitori și o să fim toată viața dacă nu ne schimbăm. Și dacă nu vrem să o facem, nu e nici o problemă. Dar trebuie să ți-o asumi.

Sigur, suntem plini de defecte. Și unii dintre noi suntem urâți ca dracu. Sau proști. Csf. Ncsf. Dar trăim o singură viață pe care trebuie să ne-o asumăm. Trezește-te dimineața și uită-te în oglindă și spune-ți ”sunt urât/frumos și prost/deștept și așa sunt eu, îmi place de mine, pot să fac lucruri mărețe, pot să schimb ce doresc să schimb cu adevărat, și dacă diseară vreau să mă arunc într-o groapă existențială și să nu vorbesc cu nimeni și să mă uit la un serial stupid și să plâng ca o mimoză, nu contează, tot sunt cel/cea mai tare din parcare. Pentru că sunt propria mea persoană. Și pentru că toate cuvintele pe care mi le spun eu prind Sens, sunt reale atunci când le rostesc cu încredere. Pot să fiu așa cum doresc să fiu.”

Viața poate să fie și frumoasă.

Fetei de la finalul grupului… trezește-te și privește-te cu adevărat. Ce nu-ți place deloc, schimbă. Prefă-te în ce dorești să fii. Dar nu-ți mai plânge singură de milă pentru că singura care te poți salva ești tu. Ai încredere, forță, putere să-ți zici, ”asta sunt eu”  și să nu te mai ascunzi. Nu trebuie să fii extrovert. Doesn’t matter. Nu poți avea încredere în tine 100%, I get it. Dar ridică-te de acolo și enjoy your fucking life. Pentru că, crede-mă, e singura șansă pe care o ai.

Nu-ți fie teamă, spune: Pot. Și o să poți. 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
To prove you're a person (not a spam script), type the security word shown in the picture. Click on the picture to hear an audio file of the word.
Anti-spam image