de ce să citești Fantasy: 5 motive

Pentru că v-am promis într-o postare anterioară,

(dar vă voi scrie în curând o postare despre de ce e bine să citești literatură Fantasy/SF)

zic să mă țin de cuvânt. Continue Reading “de ce să citești Fantasy: 5 motive”

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”

cărți usborne pentru toți copiii

Astăzi o să vă vorbesc puțin despre o editură minunată de cărțulii pentru copii. M. este foarte interesată de tot ce înseamnă cărticele (i.e. până și o carte cu file subțiri cu rețete, cu imagini, i se pare interesantă și ți-o oferă să i-o citești). De aceea, am fost foarte interesată să îi dăruiesc cât mai multe cărticele frumoase cu care să se delecteze. Descoperind editura Usborne, aș avea un singur lucru (general) de spus: cărțile Usborne sunt pentru toți copiii. Indiferent de preocupările copilului, sunt sigură că se vor găsi anumite cărți care i-ar atrage atenția, măcar un pic. Dragoni, dinozauri, roboți, mașini în formă de tractoare, prințese, unicorni, ș.a.m.d. Tot ce îți poți imagina și nu îți poți imagina :).

Continue Reading “cărți usborne pentru toți copiii”

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”

retrospectivă literară 2017


Târzie, dar există.

Nu o să fac un top al cărților favorite din anul precedent. O să procedez altfel de data aceasta. O să menționez câte o carte care mi-a plăcut dintr-un anumit (chiar anumit*) punct de vedere. Continue Reading “retrospectivă literară 2017”

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”

on chesil beach sau despre carti care dor

O maximă.

Când citești o carte care doare, vrei s-o dai și altora s-o citească. Să-i doară și pe ei. Și nu, nu în cel mai rău și urât sens posibil. Au contraire. Numai în cazul ăsta poate fi vorba despre ceva pozitiv.

Când citești o carte care îți place atât de mult pentru că -adaugă aici motive pe care le crezi relevante  – atunci vrei s-o mai citească și altcineva și poți doar să speri ca acel cineva căruia i-ai recomandat-o să aibă o reacție similară (sau, în orice caz, puternică). Așa că atunci când ai o lectură care spre sfârșit sau la sfârșit sau cândva îți rupe sufletul în mici bucățele greu de descris, știi ce să faci. Îi scrii unui prieten bun. Și îi spui, pe scurt: This book hurts. Here, you read it as well. Continue Reading “on chesil beach sau despre carti care dor”

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”

despre sine și trecut

Cât orez au putut să pună în ceaiul ăsta. Uite!

zice I.

Genmaicha. Posibil că nu-i un ceai pentru oricine. Ceai verde cu gust profund de orez prăjit. Așa că atunci când vreau să fac un ceainic de ceai verde, îl întreb întotdeauna și pe I. dacă bea. Iar când răspunsul este nu, îmi fac un Genmaicha.

Sunt genul de persoană care lasă radio-ul pe frecvența cu muzică clasică toată ziua (săptămâna, luna, anul). Și de abia așteaptă să schimbe înapoi frecvența când cineva a schimbat pe un alt fm, oricare-ar fi. Nu sunt fanatică, nici vreo cunoscătoare a muzicii clasice (sau a operei, jazz-ului, you get my drift). Sunt o afonă desăvârșită. Nu e o scuză, nici nu mă acuz. E o realitate. Și totuși, și ăsta e un adevăr despre mine: mă binedispune, de exemplu, Pavarotti cu La donna e mobile sau Verdi cu Primăvara. Sau Trubdaurul, nu că i-aș înțelege neapărat esența. Gusturile nu se discută, dar poate că fiecare lucru ce ni se întâmplă sau îl alegem în viața noastră, ne definește cumva. De aici, disputa: gusturile nu se discută, se dispută, cică.  Continue Reading “despre sine și trecut”

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”

memoria și nostos

În Ignoranța, Josef este uluit, chiar oripilat, de descoperirea rândurilor scrise în propriul jurnal în adolescență. Minunat în mod neplăcut nu doar de conținut, dar și de faptul că, în esență, scrisul său și al adolescentului Josef sunt la fel, cu mici fluctuații date de maturitate -forma literelor rămânând însă aceeași. Își citește jurnalul cap-coadă și este rușinat de nerușinarea indvidiului din trecut. Îl reneagă în mod absolut prin gest,  Continue Reading “memoria și nostos”

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”

despre Saramago un pic

Câteodată intru în dispută (e mult spus) cu I. despre Saramago. Dacă m-ar întreba de ce îmi place Saramago, cred că aș rămâne ușor blocată. Pentru că întotdeauna, pentru mine, cel mai greu a fost de explicat ceva ce 1, mi se pare evident și 2, îmi place atât de mult încât a găsi motive pentru asta nu este doar dificil, ci adesea imposibil. Poate că atunci când îți place ceva foarte mult, cazi într-adevăr într-o groapă a iraționalului care ori te frământă și te ia la bani mărunți, ori te… întregește? N-aș putea spune, n-aș merge chiar atât de departe. Continue Reading “despre Saramago un pic”

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”

nostos

În seara asta am băut liniștită niște genmaicha și am citit câteva pagini din Ignoranța, o cărțulie de Milan Kundera. Știu, unii dintre voi veți spune că este un autor overrated și că a dat lovitura cu Insuportabila ușurătate a ființei care este o „capodoperă” comercială pe care toată lumea o citea la un moment dat -foarte en vogue, aproape de consum într-un anumit moment al răspândirii sale internaționale. De altfel, cine-s eu să vă contest astfel de opinii? Discutăm, nu aruncă nimeni cu barda. Sau… sau. Sau poate că ne atrage pentru un cuvânt cheie, care răsună la noi (într-o manieră sau opusul ei): comunism.
Continue Reading “nostos”

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”

2017

N-am mai scris. Ultima zi din an. Despre ce să scriu? Nu-mi place să-mi forțez postările pe blog -deși, câteodată, poate ar trebui. Da, da, ăsta e motivul pentru care nu am mai scris de ceva timp, deși poate aș fi avut de spus una sau alta. De fapt, proiectul meu deja început despre cărți nu a fost subit abandonat (sau în nici un alt fel abandonat), dar îmi trebuie o anumită dispoziție pe care nu am reușit s-o cuceresc. Cu alte cuvinte, vor veni și postările respective.

Despre anul acesta ar fi prea multe de spus. Însă majoritatea personale sau prea personale -nu neapărat pentru a fi redate pe blog cât pentru a stârni vreun soi de interes pentru o ‘a treia parte’, (cel puțin) așa-zis obiectivă. Hm. Nu contează foarte mult. Intru în 2018 cu optimism. Recitind poate postări mai vechi, aș da peste un soi de (po)stări pseudo-existențialiste cel puțin negativiste. Nu pentru că aș fi fost vreodată un, adică o, pesimist(ă) convinsă, ci pentru că pur și simplu traversăm cu toții etape de formare și transformare. În ultimii ani m-am bucurat mai mult de micile lucruri, triviale, și nu am mai fost cuprinsă de același soi de neliniște existențialistă (hai să nu îi zicem chiar anxietate) și nici de lipsa oricărui sens. Continue Reading “2017”

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”

ne revenim, dormim, ne revenim

Unii se plâng de activitățile pe care ajung să le facă din pricina unui exces de timp liber, iar alții se trezesc pe la 3 dimineața să plimbe copilul în sistem ca să mai doarmă, așa, măcar până pe la 6 dimineața când se trezește copila de tot. Continue Reading “ne revenim, dormim, ne revenim”

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”