attrapé

Nu s-a încumetat deloc să-i spună ceea ce simțea cu adevărat. O văzu cum îl privește cu oarecare căldură, chiar cu un sentiment mai puternic decât unul de prietenie. Văzu în ochii ei că nu avea să-i răspundă pozitiv, că avea să-l respingă (de parcă-l ruga să nu o spună, să nu o împovăreze cu ceva ce aveau să regrete amândoi). Dar dacă l-ar fi iubit, nu ar fi existat această problemă, nu? Se întreba, și nu putea să nu se întrebe. Poate-l iubea pe celălalt mai mult. Dar exista așa ceva? Putea un om să iubească două persoane în același timp? Evident nu îi iubea la fel… dar putea ea să iubească două persoane în același timp, ea care era de obicei atât de dedicată, atât de cuprinsă în tot ceea ce făcea încât nu putea să vadă decât într-o singură direcție? Nu putea să trăiască decât prin pasiune, și doar într-o singură direcție… Dar vedea această încurcare și-n privirea ei: cum, părea ea să se întrebe, cum e posibil să am aceste sentimente pentru tine, când sunt atât de sigură că pe el îl iubesc?

De ce renunțase să-i vorbească? De ce nu mai avusese puterea să îi spună ce simțea? Știa doar că va fi respins… dar poate că tocmai acea încurcare care dăinuia în privirea ei ar fi făcut-o să se schimbe, să reconsidere, să se arunce într-un flux necunoscut și, pentru prima oară în existența ei, să se abată de la calea pe care singură și-a ales-o și impus-o. Era prea târziu acum, însă. El nu avea să se mai întoarcă niciodată, iar dacă aveau să se mai întâlnească vreodată, el știa deja că nu avea să îi mai spună nimic. Momentul trecuse. Nu mai putea face nimic.

Își închisese sentimentele înăuntrul lui și nu avea să le mai dea drumul niciodată: nu avea să îi mărturisească niciodată cât de mult o iubește, cum se topește când o vede, cum se pierde în ochii ei albaștri, și cum, fără să vrea, o înțelege mai bine decât oricine altcineva. N-ar fi îndrăznit să-i spună că o înțelege de o mie de ori mai bine decât cel pe care ea îl iubește -nu, nu ar fi îndrăznit asemenea lucru. Poate că și ea o știa – poate că era conștientă de cât de mult o iubea, de cât de multe era capabil să facă pentru dânsa, și de cât de greu îi era să renunțe la ea. Poate că știa și ea că el o iubea mai mult decât celălalt, chiar mai mult decât ea iubea orice pe lumea aceasta. Poate că-și dăduse și ea seama de asemenea lucruri, poate că de aceea vedea acea încurcare în privirea ei: era într-o capcană, simțea că orice ar face, o să fie greșit; că, orice-ar face, nu mai există cale de scăpare… Așa că o lăsă, o lăsă în labirintul ei și plecă, fără să îi spună unde se duce. Nu mai avea nici o importanță. Totul se sfârșise dinainte să-nceapă. Și nici nu trebuia să înceapă…

Își aminti când o cunoscu prima oară, într-o iarnă, pe o vreme de ger cumplit. Înghețată, cu nasul roșu, îmbujorată, încercând să-și facă loc printre oameni la o lansare de carte. O privi cum trecu pe lângă el și nu-și mai putu lua ochii de la ea -fusese un făcut, cine știe de ce, că un prieten de-al lui o cunoștea. Îi făcu cunoștință, iar de atunci, vrând-nevrând, a fost încătușat în privirea ei și nu a mai putut să o uite, să îi dea drumul sau să o ignore. Nu știuse niciodată cum să îi spună toate aceste lucruri, cum să îi împărtășească (prin vorbă) sentimentele sale. Cum putea să îi explice că pentru el nu mai exista nimic altceva pe lumea aceasta în afară de ea, în afară de ochii ei superbi, de buzele frumoase, de vocea ei subțire, de existența ei fragilă, dar cumva mai puternică decât orice altceva. Îl cucerise pe deplin încă din prima clipă. Trecuseră câțiva ani de atunci, iar el nu reușise niciodată să o cucerească cu privirea lui, el nu reușise niciodată să îi spună cât de mult o iubea, cât de mult o dorea, cât de multe ar sacrificat pentru ea (totul, chiar și viața lui). Nu, nu reușise niciodată să îi spună.

Cineva ar fi putut să îl întrebe: dacă ea înseamnă atât de mult pentru tine, cum de nu-i spui? Nu e irațional? Nu e, mai cu seamă, stupid să te înfrânezi când știi că ea e cea cu care vrei să fii pentru tot restul vieții tale? Nu e din cale afară de stupid să te închizi în tine și să nu-i spui femeii c-o iubești și că nu poți trăi fără dânsa?

Numai de-ar fi fost atât de simplu… dar pentru el nu era. Nu era deloc simplu. Ar fi vrut să poată, să poată să îi strige cât de mult o iubea, cât de multe ar fi făcut pentru dânsa, și mai ales cum o prețuia (fără măsură). Nu putea, însă. De fiecare dată când se gândea la aceasta se lovea de o barieră de netrecut. Era ceva înăuntrul lui care-l oprea – voia să o aibă aproape, să o admire, să o atingă aleator, fără ca ea să știe cum el fierbea înăuntrul lui de fiecare dată când era aproape de dânsa. Poate că cea mai mare dorință a sa era să îi spună și ei că o iubește: atât și nimic mai mult, nădăjduind că ea avea să își dea seama, mai bine decât oricine altcineva, tot ce implică aceste cuvinte simple. Nu putea, nu putea, nu ar fi putut niciodată -acei ochi rugători, acei ochi albaștri fascinanți pe care ea îi fixa adesea asupra lui, îl opeau. Citea ceva acolo ce nu ar fi vrut să citească niciodată: te iubesc, dar nu te iubesc. Nici ea nu știa -poate că nu îl iubea deloc. Poate că îl vedea doar ca pe un prieten – un prieten extraordinar, pe care îl prețuia mai mult decât pe orice alt prieten, dar nu era dispusă să renunțe la calea pe care și-a ales-o singură și pe care o știa dreaptă, pură, corectă. Ar fi vrut ca ea să renunțe la aceste gânduri pentru o secundă, să se uite cu adevărat la el și să se decidă: îl iubea sau nu îl iubea? Ce mai conta, dacă nu putea să o aibă?

Chiar dacă l-ar fi iubit, își dădu el seama, ea nu l-ar fi ales niciodată. Nu se potriveau sub nici un chip – ea avea nevoie de cineva mai rece, care să nu o controleze, de cineva care să îi ofere libertatea să zburde și să se înalțe până oriunde și-ar fi dorit. Cu el nu ar fi putut face niciodată asemenea lucru. Iubirea lui i-ar fi consumat pe amândoi. Își dădea ea seama de acest lucru? Acesta era, poate, al doilea motiv pentru care nu îndrăznea să îi împărtășească sentimentele sale. Poate că tocmai de aceea renunțase să-i mai spună că și-ar fi dat și viața pentru ea. Da, viața și-ar fi dat-o, i-ar fi fost foarte simplu, dar  ce nu ar fi putut să facă, ar fi fost să o lase liberă, să o lase să respire. Dacă ar fi fost a lui, ar fi trebuit să fie doar a lui: a lui și a nimănui altcuiva. Nu ar fi trebuit să plece nicăieri fără dânsul, nu ar fi trebuit să respire fără el, să existe fără el… dacă era a lui, trebuia să fie cu totul a lui. Oare își dădea și ea seama de toate aceste implicații? Oare de aceea îl refuza din priviri înainte chiar ca el să spună ceva? Nu putea știi cu siguranță, deși intuia că ea era conștientă de toate acestea… Și nu avea să știe cu adevărat niciodată.

Mergea liniștit pe stradă, încercând să se gândească la altceva, dar tot ce putea să facă era să își imagineze chipul ei frumos, ochii strălucitori, zâmbetul cuceritor. Cum ar fi fost să fie a mea? se întrebă. Probabil s-ar fi sfârșit și el din pricina geloziei, din pricina prea multei iubiri pe care o simțea pentru ea. Și-ar fi dorit să o chinuie, să o aibă doar pentru el, să nu o lase să privească niciodată în altă direcție decât a lui (metaforic sau nu). Și-ar fi dorit ca acei ochi albaștrii să strălucească doar pentru el, iar ca zâmbetul ei splendid să apară pe buze doar când el era prin preajmă, doar pentru el, doar din pricina lui… Era asemenea lucru posibil? Nu-și dădu seama, și nici nu vru să știe. Pentru o secundă își imagină cum ar fi… dar nu putu să ducă gândul la capăt. Ce sens avea? Nu se va întâmpla niciodată.

Strada era pustie. Era noapte; era și acum iarnă și ger, ca atunci când o întâlnise pentru prima oară. El nu simțea frigul, și nici nu observase că ningea. De altfel, mergea fără să știe unde este și unde se duce. N-avea nici un gând, nici o destinație, afară de ea (pe care nu o putea avea niciodată). Nu voia și nici nu putea s-o uite vreodată.

please share if you liked it
0
Posted in: proză

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
To prove you're a person (not a spam script), type the security word shown in the picture. Click on the picture to hear an audio file of the word.
Anti-spam image