>*

>Cred c-am mai zis asta de (foarte) multe ori, da-mi place fumul de țigară ce plutește-n aer și-aș vrea să-l prind printre degete.

Îmi mai plac țigările aprinse și modul în care se sting bețele de chibrit după ce-ai aprins țigara (și când se aprinde și omul trage un fum prelung, să îi ajungă până în plămâni și să îi umple ființa de nicotină). E o plăcere pe care, poate, o simt ca nefumător (observarea, ce inspiră). Nu știu cum se simte un fumător ( nu c-aș simți o nevoie imperioasă de-a ști, că fără a-mi petrece timpul și cheltuii banii pe nicotină, observ și simt cu finețea unui nefumător deosebit de interesat de ”activitatea” în sine).
Zic cuiva că fiecare are cel puțin un viciu. Unii fumează, alții se ocupă cu alcoolul, alții cu munca, alții cu bomboanele (un eu se simte aici) …și alții, scris (ups, eurile la un loc au ridicat mâinile).
când am spus că omul (în general, nu știu) e capabil de a trece de la o stare la alta cu repeziciunea cu care clipește (habar nu am dacă am spus lucrul acesta în acest mod vreodată, dar pot să-mi atribui absolut orice și nimic, ăsta-i avantajul – și nu îți face griji, nu se va transforma chiar acum în dezavantaj, nu sunt într-o astfel de culme a contradicției), nu glumeam și nici nu aveam o ”concepție ” greșită (pur și simplu, zice-se, am dreptate de nu mă văd, cât mă privește ce-i drept)
vocile au rămas și fumul de țigară și berea (dar eu stau pe sec)


îmi plac posturile care se termină fără punct
please share if you liked it
0
Posted in: arhivă, vechi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
To prove you're a person (not a spam script), type the security word shown in the picture. Click on the picture to hear an audio file of the word.
Anti-spam image