>*

>Nopțile cu ger care-ți intră în sânge (și nopțile și gerul), mai au de așteptat. Acum vorbim de nopți când intră aerul pe sub geamul întredeschis și oboseala îți face cu ochiul.

Nici n-am idee cu ce mi-am început rândul sau gândul. Am intrat într-o amorțeală plăcută, o amorțeală din aia… domestică când nu vrei să îți cari picioarele nicăieri. Nu lâncezești, te legi de locuri de parcă le-ai fi avut dintotdeauna (locuri, ca să nu mai numim oameni și altele). De fapt, ți-ai tot zis că nu există un loc propriu zis pe care să-l numești acasă tocmai datorită (sau din pricina) faptului că… îți place peste tot și nu te atașezi prea mult de un loc încât să îți dorești să rămâi acolo pentru totdeauna. Izvorăște din asta, mai degrabă, dorința de a fi peste tot și nicăieri (călătorii lungi în locuri necunoscute, cunoscute și iar necunoscute), dar (chiar dacă nu vrei să recunoști) îți place să gândești un loc în care să te întorci (locul, am mai zis, e așa de relativ că nu are o importanță reală, locul e și poate fi oriunde, zic).

Ți-a plăcut totdeauna (și nu ai uitat, dar îți zici că-i mai bine să dai uitare unor lucruri pe care nu le crezi credibile /sau de lungă durată) să ai acolo o mână care să te ridice când pici (nu că te-ar ridica propriu zis, îți cam place să strâmbi din nas și să nu accepți, până ești ridicată cu forța; nu pentru că n-ai vrea, dar râzgâiala de copil care n-o să se ducă din tine niciodată, te obligă să te comporți cu încăpățânare).
Cu onestitatea omului care minte prost, zic că toate acestea par mai degrabă lucruri triviale.C-am trecut, că nu știu, că așa și așa. De fapt, toate pleacă dintr-un singur lucru (particularitățile vin toate dintr-o singură bază), și dacă pleacă, n-au decât să plece la plimbare de-odată cu mine.

Sensul care mă poartă pe pagina de web este mai degrabă relativ (dar lucrurile relative nu sunt neapărat rele sau insuficiente). Când primesc (sau adun) zile cu plictiseală, oboseală și proastă dispoziție, zice-se că mi-e bine să mă întorc undeva unde îmi întind picioarele pe-un scaun, ascult muzică și mă întind până nu îmi mai văd oasele. Mă rog, dacă reușești să scapi la sfârșitul zilei de toate particularitățile zilei proaste (trecute) în vreun fel anume, na – o faci cu plăcere.

please share if you liked it
0
Posted in: arhivă, vechi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
To prove you're a person (not a spam script), type the security word shown in the picture. Click on the picture to hear an audio file of the word.
Anti-spam image